Previous Image
Next Image

info heading

info content

Edificiul școlar

Actuala clădire a Facultății de Teologie datează din anul 1885, fiind încă de la începuturile ei  în proprietatea și administrarea Centrului Eparhial. Această stare de fapt funcționează până în zilele noastre, excepție făcând perioada comunistă, când edificiul trece în proprietatea statului român.

De la deschiderea Institutului Teologic (1822) și până în anul 1876, școala teologică arădeană nu avut o clădire proprie unde să-și desfășoare cursurile, funcționând în diverse clădiri închiriate. Odată cu instalare episcopului Ioan Mețianu în scaunul Eparhiei Aradului (2 mai 1875), principala preocuparea a ierarhului a fost reorganizarea învățământului teologic și punerea la dispoziție a unei clădiri proprii. Lucrul acesta se petrece în anul 1876, când reunește Institutul Teologic și Preparandia sub o singură conducere, cu un corp didactic comun. Noul Institut Teologic-Pedagogic își va desfășura activitatea, începând cu toamna anului 1876, în clădirea de pe latura de sud a Catedralei Vechi, clădire ridicată într-un an de zile. Ridicarea și dotarea clădirii a costat 35.644 de fl. și 48 de cr.

La data de 8 septembrie 1885 același episcop Ioan Mețianu va inaugura actuala clădire a Facultății de Teologie, clădire cunoscută în epocă sub numele de „Palatul Seminarial” sau „Institutul Diecezan”. Nevoia unei clădiri mai spațioase care să devină o emblemă a învățământului teologic arădean se resimțea tot mai mult. Astfel, cu sprijinul baronesei Efigenia Sina (1815-1884), care a donat o parte din teren, iar cealaltă parte a vândut-o pentru o sumă modestă și cu ajutorul donațiilor și a unei colecte publice instituite în întreaga eparhie a Aradului, se ridică impunătorul edificiu, cheltuielile totale ridicându-se la suma de 80.031 fl. și 46 de cr. Sălile de la etajul clădirii au fost destinate procesului de învățământ, în spațiul de la parter au fost amenajate dormitoarele teologilor și preparanzilor interni, iar în demisolul clădirii, sala de mese, bucătăria și locuințele personalului de serviciu.

Parcursul istoric al acestei clădiri nu a fost lipsit de asperități. În timpul primului război mondial funcționează ca spital de campanie (1914-1918). Nici cel de al doilea război mondial nu ocolește clădirea, edificiul și bunurile materiale, în special arhiva și biblioteca, suferind mari și iremediabile stricăciuni. În perioada 28 septebrie-10 octombrie 1944 clădirea este ocupată de Batalionul 51 Transmisiuni al armatei române, iar între 11 octombrie 1944 și 20 martie 1945 edificiul este transformat în spital de campanie al armatei sovietice. După plecarea sovieticilor clădirea este ocupată de Colegiul militar pentru orfanii de război. Cu toate intervențiile episcopului Andrei Magieru, clădirea nu va fi retrocedată Academiei Teologice decât în luna august 1947. După desființarea Academiei Teologice, Ministerul Cultelor aprobă ca localul să rămână mai departe în folosința Episcopiei, urmând ca aici să funcționeze Centrul de îndrumare a clerului aflat sub egida Institutului Teologic de grad universitar din Cluj. În 1951 o parte din clădire intră în posesia Școlii medii tehnice textile din Arad. În perioada comunistă clădirea adăpostește diferite școli din Arad, ultima fiind Liceul de Arte. Abia în anul 1996 clădirea revine Facultății de Teologie intrând în posesia Episcopiei Aradului.

Odată cu numirea noii conduceri a Facultății de Teologie (mai 2016), Preacucernicul Părinte Decan Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, în strânsă colaborare cu Centru Eparhial și conducerea Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, inițiază ample lucrări renovare și restructurare a edificiului, precum și spațiului aparținător clădirii.